Este o metoda de contraceptie, care se poate folosi dupa ce contactul sexual a avut loc; se mai numeste si contraceptie post-coitala; contraceptia cu pilule folosita in urma cu 10-15 ani se numea contraceptia "de a doua zi" (morning-after pill).
Actioneaza in principal prin blocarea ovulatiei si/sau prin alte mecanisme care impiedica nidarea (modifica motilitatea trompelor uterine, modifica reactivitatea endometrului). Nu intrerupe evolutia unei sarcini deja aparute.
Eficienta metodei este mai mica decat a altor metode contraceptive folosite in mod obisnuit. Ea nu trebuie folosita cu regularitate in locul altor metode.
Se pare ca impiedica aparitia a % din sarcinile care ar fi aparut fara utilizarea metodei (riscul mediu de aparitie a unei sarcini dupa un contact sexual neprotejat este de 8%; dupa folosirea contraceptiei de urgenta acest risc scade la 2%).
Eficienta este cu atat mai mare, cu cat metoda se foloseste mai repede dupa contactul sexual neprotejat.
Daca metoda esueaza si femeia ramane insarcinata dupa ce a folosit contraceptia de urgenta, ea poate decide sa pastreze sarcina.
Orice femeie poate folosi contraceptia de urgenta, cu conditia de a nu fi deja insarcinata.
Daca femeia doreste, poate incepe folosirea unei metode de contraceptie imediat dupa ce a luat contraceptia de urgenta, de exemplu prezervative sau spermicide, sau poate evita contactele sexuale pana cand va incepe sa utilizeze metoda pe care o prefera (de exemplu pilule sau contraceptiv injectabil, pentru care este bine sa astepte venirea menstruatiei; astfel se exclude si o eventuala sarcina, aparuta in urma esecului contraceptiei de urgenta).
Daca se foloseste DIU pentru contraceptia de urgenta, acesta poate fi pastrat ca metoda ulterioara de contraceptie, daca femeia doreste si nu a fost identificat un risc de ITS.
Contraceptia de urgenta nu protejeaza fata de ITS (in cazul DIU, acest risc poate fi chiar crescut).