Andrei Filipov, dirijorul de prestigiu al celei mai mari orchestre din Rusia, Orchestra Bolşoi, considerat un geniu în Occident, este concediat în timpul erei comuniste, în plină glorie: refuzase să renunţe la toţi interpreţii săi din orchestră care erau evrei, “jidani şi duşmani ai oamenilor”, inclusiv la cel mai bun prieten al său, Sacha Grossman. Andrei s-a afundat în băutură şi depresie. Acum are 50 de ani şi încă lucrează la Bolşoi. Ca om de serviciu...

Directorul de la Bolşoi, un fost funcţionar al Partidului Comunist, i-a promis lui Andrei că îi va aduce orchestra “în curând” înapoi, dar nu a făcut altceva decât să îl umilească într-un mod sadic. El consideră că Andrei este învechit şi că îi face, astfel, o mare favoare, ţinându-l în continuare ca om de serviciu.

La un moment dat, în timp ce freca podelele din biroul directorului, Andrei găseşte un fax: orchestra Bolşoi este invitata să cânte la Palais Chatelet, în Paris, peste două săptămâni. Bolşoi urma să înlocuiască, în ultimul moment, Filarmonica din San Francisco, antamată iniţial de francezi, dar care tocmai anunţase că nu mai este disponibilă.

Andrei fură faxul şi concepe un plan nebun: în două săptămâni îşi va căuta toţi vechii prieteni muzicieni din orchestră, o adunătură variată ce-şi câştigă în prezent existenţa în Moscova ca şoferi de taxi, compozitori pentru filme porno, ştergători de parbrize, negustori pe piaţa ambulantă... Planul lui este să plece cu toţii la Paris, sub numele de marea orchestra Bolşoi de la Moscova. Vor sfida destinul şi se vor răzbuna! Vor reuşi?